Finanțarea protecției sociale în Moldova prin prisma proiectului de buget 2018

Analiza tendințelor şi priorităților pe termen mediu şi scurt în cadrul acestei note este făcută prin prisma analizei Cadrului Bugetar pe Termen Mediu (CBTM) 2018-2020 (aprobat prin HG nr. 609 din 28 iulie 2017) şi nota informativă la proiectul legii bugetului de stat pe anul 2018 şi bugetul de stat pentru 2017 rectificat şi anexele relevante.

Distribuția resurselor pentru protecția socială

Scopul protecției sociale este diminuarea riscurilor sărăciei şi excluziunii tuturor persoanelor printr-un set de măsuri şi politici publice. Posibilitatea protecției sociale să ofere un suport adecvat şi relevant depinde de volumul fondurilor alocate. În anul 2017 cheltuielile pentru protecția socială au constituit 19.351.5 milioane lei, ceea ce reprezintă cam 13,6% din Produsul Intern Brut (PIB) al țării. Protecția socială are cea mai mare pondere în cheltuielile Bugetului Public National (BNP), de aproximativ 33,9% . În 2018 se preconizează cam același volum de cheltuieli pentru protecția socială – 20.947,0 milioane lei, ceea ce reprezintă 13,1% din PIB şi 33,9% pondere în cheltuielile BPN .

Sistemul formal de protecție socială în Moldova are două componente majore: asigurarea socială de stat şi asistența socială. Asigurarea socială este setul de plăti de asigurarea socială (pensii, indemnizații). Asistența socială este oferită prin livrarea plăților de asistență socială şi serviciilor de asistență socială. Majoritatea banilor sunt destinați asigurărilor sociale – aproximativ 65% din total cheltuieli pentru protecția socială, respectiv asistența socială reprezintă 35%. Această pondere rămâne constantă în decursul ultimilor ani.

Asigurarea socială

Rolul asigurărilor sociale de stat este de a garanta un venit în situația când acesta nu poate fi obținut prin muncă. Riscurile garantate sunt: vârsta inaptă de muncă, șomajul, maternitatea şi îngrijirea copilului mic, boală şi dizabilitate. Este eligibilă pentru plată de asigurare socială persoana pentru care a contribuit la fondul de asigurări sociale de stat. Anual cam 15 tipuri de plăti de asigurare socială ajung la aproximativ la 776 mii de persoane.

Cheltuielile pentru asigurarea socială sunt în creștere continuă, cheltuielile pentru BASS în 2018 sunt cu 8,6% mai mari față d 2017 şi vor constitui 19.312,5 milioane lei. În 2017 cheltuielile de asigurare socială au fost de 12.359,3 milioane lei, ceia ce reprezintă 9% din PIB. Cheltuielile fondului de asigurări sociale sunt acoperite de contribuția fiecărei persoane asigurate, contribuțiile fiind 17.513,8 milioane lei sau 65% din totalul cheltuielilor Bugetului de Asigurări Sociale de Stat (BASS). Restul cheltuielilor (deficitul) din BASS sunt acoperite de către Bugetul de Stat (BS).

Deficitul bugetului asigurărilor sociale de stat s-a mărit semnificativ. În 2017 transferurile de la BS către BASS au fost de 6.023,5 milioane lei dintre care 898,6 milioane lei pentru acoperirea deficitului. În 2018 transferurile se vor mări la 35% din totalul BASS (6.758,5 milioane lei). Transferurile pentru acoperirea deficitului vor constitui 1.329,4 milioane lei, cu 32,4% mai mari în comparație cu 2017. Transferurile pentru acoperirea deficitului BASS rezultă în bani mai puțini pentru alte feluri de suport social, cum ar fi plățile de asistență socială sau serviciile sociale.

Cea mai mare parte a banilor merg pentru plata pensiilor, cam 85% din totalul cheltuielilor de asigurare socială. O mică parte este pentru plata indemnizațiilor de asigurare socială (13,3%) şi foarte puțin (0,2%) pentru alte prestații de asigurare socială (2017). Această distribuție arată că banii pentru alte riscuri asigurate, cum ar fi cel de maternitate sau incapacitate temporară de lucru sunt foarte puțini. Lucru are un potențial impact negativ asupra disponibilității oamenilor de a plăti cotizații, dat fiind faptul că ei beneficiază puțin de asigure în perioada activă de viață.

În pofida reformei pensiilor din 2017 deficitul BASS crește reducând potențial cheltuielile pentru alte forme de suport social, cum ar fi serviciile sociale sau plata de ajutor social. În 2017 guvernul a implementat reforma pensiilor în Republica Moldova. Din păcate reforma se refera exclusiv la partea de plată a pensiilor şi nu are prevederi ce ar ține de colectarea contribuțiilor. Deficitul BASS crește semnificativ de la an la an, şi va crește în continuare ca urmare a îmbătrânirii masive a populației, migrației semnificative şi ocupării informale.

Asistența socială

Rolul asistenței sociale este oferirea suportului temporar, eradicarea sărăciei şi promovarea incluziunii sociale. Asistența socială este oferită în cazul când persoana sau familia este expusă unei situații de risc sau vulnerabilitate. Natura vulnerabilităților considerate de sistemul de asistență socială se diversifică de la an la an. Acestea pot ține de: starea financiară a persoanei sau a familiei, starea fizică şi de sănătate, de statutul familial (persoanele orfane sau singuratice), statutul ocupațional, expunerea la situații de violență abuz şi exploatare, persoanele cu adicție sau comportament deviant. Setul de măsuri oferite acestor persoane sunt de două tipuri: 1) plăţi sociale şi 2) servicii sociale.

Fondurile pentru asistența socială scad iar necesitățile de suport cresc. În anul 2016 asistența socială reprezenta aproximativ 14,8% din total cheltuieli BNP, în anul 2017 – 13,7%, 2018-13,1% iar prognoza arată o scădere de până la 12,9% până în 2020 . Ponderea cheltuielilor de asistență socială în PIB scade 5,2% (7.655,7 milioane lei) pentru 2017, 4,9% estimările pentru 2018. În același timp, diversificarea şi intensificarea vulnerabilităților pentru care sistemul de asistență socială trebuie să facă față nu are susținere financiară.

Banii pentru asistența socială sunt în mare parte (94%) cheltuiți pentru plățile de asigurări sociale, doar 6% din fonduri sunt destinate serviciilor sociale.

Plăţile de asistenţă socială

Plățile de asistență socială rămân fragmentate, valoarea plăților este mică, respectiv impactul asupra bunăstării este nesemnificativ iar sistemul dificil de administrat. Aproximativ 56 mii beneficiari primesc alocația socială de stat, valoarea medie fiind de 339 lei (2015). Cam 36 mii beneficiari primesc alocația lunară de stat (valoarea medie de 340 lei), alocație de îngrijire destinată 16 mii beneficiari cu valoarea medie lunară de 566 lei. Alte plăţi sociale sunt livrate în formă de compensații, alocații lunare, indemnizații, plăţi unice. Cele două plăți țintite, ajutorul social şi ajutorul pentru perioada rece a anului au performanță mai bună, aproximativ 56,5 mii persoane au primit ajutor social pe parcursul anului 2014 şi alți 133 mii ajutor pentru perioada rece a anului, plata medie lunară fiind de 648 lei. Plățile de asistență socială trebuie revizuite, din perspectiva: a) impactului real asupra bunăstării beneficiarului; b) analizei indicatorilor demografici şi a vulnerabilităților în societate; c) eficiența în gestionarea sistemului de plată; d) evitarea suprapunerilor plăților; e) evitarea hazardului moral şi dependenței faţă de plățile sociale.

Serviciile de asistență socială

Serviciile sociale sunt critic sub-finanțate în Moldova, responsabilitatea instituirii, dezvoltării şi finanțării serviciilor sociale le revin autorităților publice locale. Modul de finanțare a serviciilor sociale este transferarea fondurilor de la BS către Bugetele Unităților Administrativ Teritoriale (BUAT). APL decide cum aceste fonduri sunt distribuite în dependență de prioritățile locale. În mod diferit sunt finanțate competențele delegate, unde sunt incluse plățile de asistență socială şi plățile pentru serviciile de educație. Aceste cheltuieli sunt acoperite prin transferuri cu destinație specială de la BS.

Dezvoltarea serviciilor sociale finanțate prin transferuri generale este neomogenă şi inconsistentă. Datele din 2017 arată că transferul de fonduri pentru servicii sociale către APL au fost doar de 7.595,8 mii lei (aici nu sunt considerate transferurile pentru servicii sociale cu destinație specială), ceia ce reprezintă cam 1,15% din totalul fondurilor pentru asistența socială. În 2018 transferurile pentru servicii sunt planificate de 10.456,5 mii lei . Dacă analizăm distribuția acestora vedem ca 26% din bani au fost solicitați de municipiul Bălţi şi 13% de municipiul Chișinău. Către unele raioane nu au fost deloc transferate fonduri pentru serviciile sociale. Strategia de Descentralizare a Serviciilor Sociale arăta că doar 17% din necesitățile în serviciile sociale erau sunt acoperite (2011). O parte din deficitul serviciilor sociale este oferit de către organizațiile societății civile.

Dezvoltarea coerentă, omogenă, sustenabilă şi relevantă a rețelei de servicii sociale trebuie să fie o prioritate a autorităților publice centrale. Statul trebuie să spună clar ce angajamente își asumă în privința serviciilor sociale, care sunt regulile de prestare a serviciilor, să impulsioneze dezvoltarea sectorului privat în prestarea serviciilor. Astăzi autoritățile fac eforturi semnificative să instituie rețeaua de servicii sociale prin: dezvoltarea regulamentelor de funcționare şi standardelor de calitate, prin instituirea mecanismelor şi determinarea responsabililor pentru acreditare şi control, metodologia de calculare a costului serviciilor sociale. Dar toate aceste eforturi sunt doar irosire de resurse în cazul în care bani pentru prestarea acestor servicii nu sunt, iar prestarea serviciilor de către sectorul privat este descurajat.

Considerând reforma de de-instituționalizare precum şi factorii demografici, lipsa banilor pentru serviciile sociale are un impact negativ semnificativ asupra acelor persoane care au nevoie de servicii elementare de îngrijire, supraveghere şi securitate. Există categorii de persoane care, în lipsa familiei, nu pot să supraviețuiască înafara unui sistem formal de suport. Pentru aceste categorii statul trebuie să îşi asume responsabilitatea livrării serviciilor elementare într-o manieră sustenabilă. Este necesar de determinat aceste grupe vulnerabile precum şi numărul potențial de beneficiari. Cheltuielile pentru aceste grupuri trebuie acoperite prin transferuri cu destinație specială. Practica regională arată că printre categoriile deosebit de vulnerabile sunt: copii lipsiți de grijă părintească/fără familie extinsă, persoanele cu dizabilitate accentuată fără suport, persoanele cu dizabilitate accentuată mintală, persoanele în etate singuratice.